M-am apucat de psihologie-sociologie, dar am terminat Relaţii Publice şi Comunicare. Am lucrat în training, în PR, în advertising online, iar acum sunt freelancer şi mă joc cu workshop-uri pentru comunitatea roPot şi funshop-uri pentru gaşca veselă de la Life After Work. În timpul liber scriu Pui de Compuneri pentru copii şi explorez design-ul de jocuri. Ariile mele de expertiză sunt creativitatea şi comunicarea.

Cum ai descoperit trainingul? Cum ai ajuns să fii trainer?

S.G. În anul II de facultate am mers împreună cu o prietenă să o ajutăm pe mama ei traineriţă cu logistica unui team retreat. Mi s-a părut cool că poţi deveni mai bun la job jucându-te de-a parcul de distracţii construit din agrafe de birou şi scobitori. La câteva luni după această întâmplare am început primele interviuri pentru un job “serios” şi am ajuns office manager la Trend Consult. Întâi am pregătit materialele de curs, apoi am început să merg la traininguri. La primul curs de sales la care am fost, în clipa în care am văzut privirea de “aha!” în ochii participanţilor mi-au sclipit şi mie ochii şi mi-am spus “asta vreau să mă fac când mă fac mare”.

De unde/cum ai învăţat cele mai multe lucruri despre training (indiferent că e un mentor, un trainer, o carte, un forum etc.)?

S.G. Prima şcoală a fost Trend-ul. Întâi cu filozofia SPIN © derivată de la sales către training, apoi cu filozofia învăţării experienţiale. Apoi a urmat şcoala de dezvoltare personală prin prisma mai multor cursuri şi grupuri dezvoltare la care am participat. Acum sunt în perioada de download masiv din direcţia Art of Hosting şi World Café. Am învăţat câte ceva de la fiecare trainer pe care l-am întâlnit, în sala de curs sau la bere. Cred că cele mai multe am învăţat de la trainerii care sunt îndrăgostiţi iremediabil de meseria asta. Cursanţii sunt de asemenea un izvor nesecat de învăţare, fiecare interacţiune cu o grupă nouă mai aduce nişte “aha”-uri.

Ce iubeşti cel mai mult la meseria asta?

S.G. Oamenii. Sunt fascinată de fiinţa umană, de resursele pe care le avem şi de care suntem mai mult sau mai puţin conştienţi, de talentul pe care îl avem uneori de a ne pune piedici singuri şi de cât de frumoşi suntem atunci când ne hotărâm să ne concentrăm pe soluţii şi nu pe probleme. Iubesc faptul că întâlnesc o mulţime de oameni şi că am ocazia de a le împărtăşi informaţii sau tips & tricks care le pot face viaţa mai uşoară. Iubesc toate lucrurile pe care am ocazia să le învăţ eu de la ei şi din procesul de formare.

Ce îţi place cel mai puţin?

S.G. Dificultăţile întâmpinate la locaţiile în care se desfăşoară trainingurile. Poate sunt eu prea fiţoasă sau am avut ghinion, dar în afară de maxim trei ocazii, întotdeauna am avut ceva de comentat în privinţa locaţiilor. Ba bate lumina aiurea pe ecranul de proiecţie, ba e prea cald sau frig, spaţiul prea mic sau prea mare, prea scorţos sau prea hippiot… Visez la ziua în care se va deschide centrul acela cu săli gândite de traineri pentru traineri

Povesteşte-ne despre o situaţie dificilă/provocatoare întâlnită în training

S.G. Aveam vreo 24 de ani, eram încă junioare şi am ajuns să ţin un program de învăţare experienţială pentru o grupă de middle manageri. Oamenii trăiau o conjunctură destul de neprietenoasă la job, iar eu trebuia să-i imprietenesc cu nişte noţiuni deştepte de comunicare interdepartamentală. Cultura lor organizaţională era mai “old school”, majoritatea aveau spre 40 de ani, eu n-aveam încă cea mai mare încredere în mine şi nici experienţa unui job într-o multinaţională… Am avut noroc că au fost finuţi şi nu m-au desfiinţat în sala de training, s-a ocupat HR-ul însă la evaluare să-mi dea un feedback usturător

Ce ai introduce într-un cod etic al trainerului?

S.G. “Practice what you preach”. Treci prin procesele de învăţare pe care le propui oamenilor şi lucrează cu ei după ce ai lucrat cu tine.

Ce faci pentru dezvoltarea ta ca trainer?

S.G. Citesc şi privesc, online şi offline. “Fur meserie” de unde apuc şi încerc să am cât mai des colegi traineri în sală care să-mi dea feedback.

Ce faci pentru dezvoltarea altor traineri şi/sau a profesiei?

S.G. Nimic conştient Răspund cu plăcere la cereri şi la invitaţii, dar nu fac nimic proactiv în sensul ăsta.

Ce faci după o zi de training ca să-ţi încarci bateriile?

S.G. Tac Mă aşez comod şi fac o baie de muzică chill, mai citesc una alta, mă mai uit la un serial, ies cu prietenii la ascultat poveşti… Şi dorm cât încape!

Cu tot ce ştii acum, dacă te-ai putea întâlni cu tine la început de drum, ce sfat ţi-ai da?

S.G. Exersează. Joacă-te cu ce înveţi într-un cadru safe, fără miză, astfel încât atunci când urci pe “scenă” atenţia ta să fie la oameni şi la experienţa lor şi mai puţin la agenda şi timing-ul tău.

E trainingul o etapă în viaţa ta? Ce şi cine-ţi poate spune “gata! s-a terminat etapa asta”?

S.G. E o etapă, cu siguranţă. Experienţele de training sunt experienţe de învăţare care urmăresc un obiectiv clar. Simt că mă îndrept spre o zonă în care îmi doresc să creez şi să facilitez experienţe “deschise”, experienţe din care fiecare învaţă şi îşi ia ce are nevoie în acel moment. O plimbare deşteaptă printr-un muzeu te poate învăţa creativitate, storytelling, vânzări, de ce nu şi comunicare. În ziua în care voi şti şi voi putea să desenez şi să materializez astfel de experienţe va începe o nouă etapă. Nu mai e mult, sper

Pune tu o întrebare. Şi răspunde la ea. – Ce te distrează/ amuză cel mai mult la meseria asta?

S.G. Constantele. Mi se pare magic cum fiecare grupă, indiferent dacă e open sau in-house, are nişte personaje cheie constante – cârcotaşul, entuziastul, seducătorul/ seducătoarea… şi întrebările constante, care se pun în timpul cursului sau la pauză, aproape de fiecare dată. Îmi place să caut pattern-uri în interacţiunile umane, încercarea de a le analiza şi explica e un fel de „brain-fitness” pentru mine

De încheiere…

S.G. Aş spune un banc cu traineri, dar nu ştiu niciunul