Cum ai descoperit trainingul? Cum ai ajuns să fii trainer?

Primul „training” (îl privesc acum cu nostalgie, dar îl aşez totuşi între ghilimele) l-am susţinut în anii studenției. Lucram în cadrul unei agenţii de recrutare și am vrut să îi ajut pe colegii mei să aibă un CV profesionist, să ştie ce înseamnă un interviu … ceea ce în ‘96-’97 era încă un subiect „elitist”. Hm, îmi dau seama acum că studenţii din acel timp nu foloseau Internetul, vă vine să credeţi?

Am lucrat apoi ca manager de proiect și am avut şansa să intru în contact cu tot ce înseamnă managementul resurselor umane: de la proceduri și fise fiscale la training și comunicare. Și mi-am dat seama că „înfloream” de fiecare dată când aveam în fața mea un grup de oameni cu care aveam şansa să comunic, mă bucurau nespus luminiţele lor din ochi la sfârşitul sesiunilor…

Și încet, încet am ales, am renunţat la lucruri aparent mai „promiţătoare”(care sunau mai bine pe cartea de vizită) pentru a urma această cale….

De unde/cum ai învăţat cele mai multe lucruri despre training (indiferent că e un mentor, un trainer, o carte, un forum etc.)?

R.M. Cel mai mult am învățat din practică, așa învăț eu cel mai bine „learning by doing” – uneori mă suspectez că îmi place să „reinventez roata”:). Am învățat „meserie” luându-mi inima în dinţi și intrând în sală și făcând acest lucru zi de zi, de sute de ori și mereu de la capăt. Lucrând cu bucurie și susţinând curs după curs, cu aceeaşi pasiune chiar dacă aveam în față un grup de studenţi sau echipa de management regional a unei companii.

Sunt foarte recunoscătoare participanţilor la cursurile mele, de la ei învăț enorm. M-au ajutat mereu să vad acelaşi lucru dintr-o altă perspectiva sau să zâmbesc chiar după 8 ore de stat în picioare…

În ultimul timp, mi s-a întâmplat să fiu mereu înconjurată de oameni minunaţi de la care nu încetez să învăț. Cum persoanele de față nu se exclud, învăț mult de la Diana Catană  despre pasiune și profesionalism în training. Un alt trainer pe care îl admir este Andy Szekely, stăpânește remarcabil „tehnica” training-ului și este un maestru al creării contextelor și comunităților de învățare.

Ce iubeşti cel mai mult la meseria asta?

R.M. Iubesc oamenii. Îmi place să le vad zâmbetul și lumina din priviri. Mă bucur atunci când am fost acolo când au descoperit cum să fie mai buni.  În plus, iubesc ceea ce fac și învăț mereu, iar … clienţii chiar mă plătesc pentru asta 

Ce îţi place cel mai puţin?

R.M. Îmi este mai greu să lucrez cu oameni «trimiși» la curs, cei care nu au ales ei să participe, ci le-a fost «recomandat». Atmosfera se schimbă de obicei printr-o contractare iniţială bună, dar primele momente sunt de obicei mai dificile…

Dar pentru a vedea și «bârna din ochii noștri», nu îmi plac trainerii care nu se pregătesc (profesional și personal) pentru Întâlnirea cu celălalt. De exemplu, nu încetează să mă uimească trainerii care predau cursuri de management fără a fi coordonat o singură zi cu o echipă sau luptându-se pentru un buget departamental. Mă revoltă trainerii care fac cursuri de coaching fără să fi avut un client de coaching în viața lor…

Povesteşte-ne despre o situaţie dificilă/provocatoare întâlnită în training

R.M. În ianuarie în acest an am susţinut un curs de dezvoltare managerială pentru o echipă dintr-un departament tehnic. Cu câteva zile înainte de curs, au fost anunţaţi că echipa lor se va restructura masiv. Când am intrat în sală dimineața, atmosfera era extrem de tensionată, iar oamenii preocupaţi (firesc) de cum să gestioneze perioada următoare și nu neapărat de modul în care să își îmbunătățească abilitățile de feedback.

Am avut câteva momente de derută, după care am „pus cărțile pe față” și re-contractat cu sala, găsind o modalitate prin care atît firma, ei (oamenii din sală) și eu să fim mulţumiţi cu ceea ce oferim/primim. Și așa a fost, dar probabil că m-au ajutat mult proiectele de outplacement susţinute anterior, în care emoţiile curg „valuri, valuri” în sală….

Ce ai introduce într-un cod etic al trainerului?

R.M. “Nu e despre tine ci despre/pentru ceilalţi”. Cred că aceasta este regula de “aur” în orice meserie care presupune “însoţirea” celuilalt.

Ce faci pentru dezvoltarea ta ca trainer?

R.M. “Lucrez cu mine”. Cred că trainerul este cel mai important „instrument” de training și este responsabilitatea să se menţină cât mai curat și clar „în interior”.

Când mă întâlnesc cu Celălalt în sala de training, îmi doresc să fiu prezentă, deschisă și atentă. Să fiu „OK” cu mine pentru a avea o relaţie „OK” atât cu fiecare membru al grupului cât și cu grupul ca și sistem. Sau parafrazând o definiţie a meditaţiei „să nu mă mai pot lăsa agăţată de nimic din sală”.

Cred că fiecare are Calea lui de dezvoltare personală și profesională. Cred că este esenţial să îţi dai seama că tu eşti primul care are nevoie de antrenament, de multă „transpirație” pentru ca în sala de curs să primeşti și inspiraţie.

Pentru mine m-au ajutat analiza personală și workshop-urile de formare terapeutică pe care le-am urmat. În plus, meditaţia și rugăciunea ajută să treci lucrurile la un alt nivel…

Tehnica vine abia pe locul doi, deşi are importanța ei de necontestat. Modelez traineri și vorbitori publici profesionişti și … continui să ţin cursuri, luând în serios feedback-urile participanţilor.

Ce faci pentru dezvoltarea altor traineri şi/sau a profesiei?

R.M. Mai particip ca invitat la Training Café  . Am “crescut” în Wrigley  Balkans o echipă de traineri interni care se descurcă foarte bine și după plecarea mea. Susțin ocazional cursuri de tip “Train the Trainers” și la cursurile mele de dezvoltare personală participă de obicei mulţi traineri.

Ce faci după o zi de training ca să-ţi încarci bateriile?

R.M. Mă plimb. Mai ales după un curs în sală, simt nevoie de aer, de spațiu și … de liniște.

Cu tot ce ştii acum, dacă te-ai putea întâlni cu tine la început de drum, ce sfat ţi-ai da?

R.M. Relaxează-te!

E trainingul o etapă în viaţa ta? Ce şi cine-ţi poate spune “gata! s-a terminat etapa asta”?

R.M. Pentru mine, training-ul răspunde la întrebarea “cum” și nu la întrebarea “ce” – este un mijloc și nu un scop. Misiunea mea este să îi ajut pe ceilalţi să își reamintească cine sunt cu adevărat și uneori fac acest lucru în sala de curs…Deci, nu cred că se va termina vreodată…

Pune o întrebare. Şi răspunde la ea.

R.M. Ce te-a ajutat cel mai mult în training?

Sportul de performanță – combinaţia de disciplină, perseverență și … puterea de a o lua mereu de la capăt zâmbind.

De încheiere

R.M. Formare.info – va mulţumesc pentru că existați!

Vouă și celor ce ne citesc un îndemn:

Învață de la toate…

—

Sunt Raluca Mohanu și sunt o pasionată a învățării. Cred că a învăța este o mare bucurie a vieţii și sunt recunoscătoare în fiecare zi pentru ceea ce învăț. Am privilegiul să fiu alături de oameni care învasță și în acest rol uneori mă numesc trainer…

Am peste 10 ani de experienţă în domeniul resurselor umane, atât în consultanță, cât și în mediul corporatist. Ca trainer, am dezvoltat peste 20 de programe diferite și am susţinut peste 1,000 de ore de curs adresate echipelor manageriale

În domeniul dezvoltării personale, îmi place să le ofer participanţilor spaţiu pentru a-și adresa întrebări fundamentale ale vieţii. Cursul meu preferat (și cel pe care îl susţin cel mai des) este “Descoperirea Misiunii Personale”.

În prezent mă bucur de rolul de antreprenor, care îmi oferă situaţii de învățare zi de zi (uneori prea multe )!  Compania mea se numeste «Steps for Change» (Pași pentru schimbare)  și exprimă credinţa mea profundă că pentru evoluţie avem nevoie să învățăm … să ne adaptam la schimbare.