Cum ai descoperit trainingul? Cum ai ajuns să fii trainer?
B.P.„Coolness”-ul experienţei trăite ca participant în training și „anturajul” au contribuit într-o mare măsură la a-mi descoperi această pasiune. Coolness-ul prin prisma informalului, a bogăției conversaţiilor, a trecerii de la o paradigmă „corect/ greşit” la una de „potrivit/ nepotrivit”, a diversităţii de opinii care sunt încurajate să prindă voce, a încărcăturii emoţionale… mai zic? Că doar le ştiţi.
Anturajul, pe de altă parte, este unul căruia îi sunt în aceeaşi măsură recunoscător. Începând cu clasa a X-a m-am „anturat” unor proiecte voluntare care implicau oameni care își doreau să producă rezultate, dar mulţi nu ştiau cum. Am început cu încercări firave de a „arăta” altora cum să facă și am ajuns la a „împărtăși” povești și a facilita construcţia unor idei despre cum putem să facem și mai bine. Și după toate acestea, a fost AIESEC. Acolo am găsit un mediu care să mă încurajeze, care să-mi ofere spaţiu de desfăşurare, care să mă ierte când greşeam, dar să îmi și confirme atunci când inspiram.
După mai mult de 7 ani de joacă în voluntariat, am pecetluit un flirt puternic și intens cu cei din Human Invest acceptându-le invitaţia de a mă alătura echipei lor. Un nou început. Nu voi uita asta niciodată: „Te-am luat cu noi pentru atitudine, nu pentru ce ştii să faci. Încearcă să înţelegi, noi credem ca tu nu ştii acum nimic. Dar vrem să te-nvățăm.” Huuuuhhh… și ce drum am început!
De unde/cum ai învăţat cele mai multe lucruri despre training (indiferent că e un mentor, un trainer, o carte, un forum etc.)?
B.P. Meseria se fură. Meseria se învață la locul de muncă. Oricât de clișeistic sau de demodat ar suna lozincile anterioare, experienţa mi le-a confirmat cu vârf și îndesat. Am învățat în primul rând din ocaziile pe care mi le-am oferit de a experimenta – cu nod în gât, plăpând, nesăbuit. Am învățat de la participanţi. Cel mai mult, pe cuvânt de onoare! Sala de curs, emoţia, conversaţia, energia, ochii lor sunt oglinda ta ca trainer. De acolo-ncolo, a ţinut de capacitatea mea de reflecţie „post-event” și de oamenii din jurul meu care m-au ajutat să-mi găsesc răspunsuri la întrebarea „Cum altfel încât să fie mai bine pe viitor?”.
Mai puţin din cărți, o recunosc. Dar ține de stilul de învățare al fiecăruia dintre noi. Din telefoane disperate de ajutor în pauzele de curs în perioada de juniorat către colegii mei mai seniori, dintr-o relaţie genială cu Viorel Panaite – Partener în Human Invest, din „debriefing-ul” de seara alături de Alexandra care mi-a devenit soţie, din inspiraţia găsită în sala de training atunci când sunt participant.
Rezumat: curaj, experimentare, reflecţie, inspiraţie, adaptare, creativitate, veşnică provocare.
Ce iubeşti cel mai mult la meseria asta?
B.P. Dacă aș fi răspuns acum doi ani, aș fi spus că sclipirea din ochii participanţilor și emoţia generată ad-hoc în sala de curs. Au rămas și acum, dar nu mai sunt pe primul loc.
Seamănă mult cu diferenţa dintre un flirt și o relaţie. Cum văd eu treaba asta: training-ul a devenit pentru mine un flirt, un schimb de energii care poate (sau nu) să dezvolte pe mai departe o relaţie a participantului cu un drum personal de învățare.
Convingerea mea este că training-ul poate fi începutul unui proces frumos de dezvoltare, dar care va lua timp. Și care va cere dedicaţie și energie.
Iubesc conversaţiile generative care invită la reflecţie și la schimbare. Iubesc cel mai mult confirmarea percepută în glasul participanţilor că am construit împreună în training doar un început și că am sădit un nivel de determinare îndeajuns de puternic pentru a continua și mai departe.
Povesteşte-ne despre o situaţie dificilă/provocatoare întâlnită în training
B.P. Sunt multe și voi alege una despre care nu am auzit pe nimeni povestind până acum.
Ești în mijlocul unei dezbateri aprinse, ți-e clar că nu se discută forma ci fondul – sunt provocate principii fundamentale și valori. Îți dai seama că e un moment crucial pentru tot cursul tău, că aici și acum poți convinge sau că ești pe cale să pierzi interesul tuturor. Decizi pe loc să renunţi la timing-ul din agenda și să dezvolţi momentum-ul, nu contează cât. Încă 20, 30’, oricât ar lua. E important!
Și-ți vine să mergi la baie. Da’ rău de tot! Nu mai poţi. Acum sau… Ce te faci?
Am învățat ca autenticitatea bate orice „tip & trick”. Pe bune. Cu zâmbetul pe buze le spui ca vei lipsi fix 3’. Timp în care, le spui tu, îi provoci să ajungă singuri la o concluzie care serveşte scopului acestui curs. Și pleci. Chiar nu mai stai.
Altfel, daca faci efortul să te „ții”, vei grăbi conversaţia, vei concluziona de dragul de a închide, vei fi abrupt sau poate prea înțelegător, te vei pripi, vei întrerupe „dansul” și vei rupe ritmul. Sau poate faci pe tine… glumesc! Tu ce-ai alege?
E simplu: arată-le ca eşti om și-ți vor arata și ei acelaşi lucru.
Ce ai introduce într-un cod etic al trainerului?
B.P. Relaxarea. Am văzut-o rar, nu o găseşti niciunde ai căuta-o scrisă sau mult prea rar recomandată.
Relaxarea de a-ți recunoaşte limitările. Relaxarea de a îndepărta o presiune de rezultate „acum sau niciodată” pe care de multe ori ne-o punem pe umeri. Relaxarea de a asculta și de a recunoaşte că „și aşa se poate, atâta timp cât serveşte scopului comun”. Relaxarea de a recunoaşte spaţiul de lucru ca fiind al participanţilor, nu al tău ca trainer. Relaxarea de a invita, mai mult decât a arată.
Era cat pe ce să-mi scape, dar iată încă una: Rezultate. Pentru mine e foarte important să-ți clarifici tu cu tine, în primul rând, care sunt motivele pentru care eşti în sala de training. Ideal ar fi să o facem înainte de curs, nu după.
Lăsând la o parte latura „poetică” a acestei profesii, ca de la orice altă meserie în lumea asta se aşteaptă rezultate. Grația unei balerine nu valorează nici măcar doi bani fără reușita de a avea sala plină ovaționând la finalul spectacolului. Sau plecând pusă pe gânduri și tăcută în emoția ce a cuprins-o. Oricum ai lua-o, au primit ceea ce au plătit… sau chiar mai mult!
Ce faci pentru dezvoltarea ta ca trainer?
B.P. Două lucruri:
- Mă antrenez și schimb exerciţiile ca să nu mă plafonez. Nu e neapărat ce credeţi, ci se leagă foarte mult de filozofia de antrenament într-o sală de fitness: schimbă exerciţiile (preocupările) și vei descoperi noi muşchi (competențe) pe care până acum nici nu i-ai știut! Caut să descopăr și să învăț domenii conexe și complementare trainingului: coaching, facilitare, metodologii alternative orientate către acelaşi scop – creştere. Țin aproape de comunități de profesionişti alternative universului corporate în care sălășluiesc cel mai mult timp. Un exemplu concret ar fi apartenenţa la roPot, o comunitate foarte vie care susţine antreprenoriatul social. Interesant e ca, odată schimbate exerciţiile, îți cresc forţa, vitalitatea și flexibilitatea competențelor pe care le poţi pune la bătaie atunci când situaţia o cere.
- Vând. Iniţiez și stau în conversaţii cu oameni care au maturitate de business. Încerc să conving decision-makeri. Experimentez metode noi de a incanta „sponsori” și de a-i atrage în conversatiile mele. E un joc care mă crește, mă maturizează, mă provoacă, îmi lărgeşte orizontul de înţelegere, îmi oferă perspective diferite care mă îmbogățesc, îmi dezvolta un limbaj mai coerent, mă ajuta să structurez.
Ce faci după o zi de training ca să-ţi încarci bateriile?
B.P. Beau o bere. Zâmbesc. Citesc feedback-urile calde de la participanți. Le scriu un mail de follow-up. Uit. Las în spate ce-a trecut și mă gândesc la ce urmează. Aș vrea eu…
De cele mai multe ori mă retrag într-un loc liniştit pentru a-mi face corespondența. Măcar 1h. Sunt multe care se strâng pe parcursul unei zile și care îmi cer atenția. Triez, reacționez, las la o parte. După care beau o bere. Și zâmbesc.
E trainingul o etapă în viaţa ta? Ce şi cine-ţi poate spune “gata! s-a terminat etapa asta”?
B.P. Cred că doar eu îmi pot răspunde la această întrebare. Dar nu cred că va fi niciodată “gata!”. Cred mai mult că poate să se transforme în “altfel”. Dacă ar fi să găsesc o constantă în dezvoltarea mea prezentă și de viitor, cred că va fi întrebarea “cum” mai mult decât “ce” altfel aș putea face. Obiectivul, ambiţia, pasiunea vor rămâne aceleaşi – contribuţie și educaţie pentru mai bine.
Pune o întrebare. Şi răspunde la ea.
B.P. Ce ai descoperit de curând că uitaseşi să mai faci de la 18 ani?
Să învăț. Si să am răbdare.
Să recunosc ca sunt începător în foarte multe domenii, să îmi acord liniştea de a nu ştii, să accept naturaleţea necunoscutului, să fiu curios. Să nu mă grăbesc, să accept că lucrurile nu vin de la sine, să persist, să cer ajutorul, să transform învățarea într-o practică zilnică și într-un companion pe viață. Un prieten față de care merită să fi blând.
De încheiere…
B.P. Câteva citate care mă inspiră:
“People who blame others for failure will never be good at failing, because they’ve never done it.”
Seth Godin
“Everybody is a genius. But if you judge a fish by its ability to climb a tree, it will live its whole life believing that it is stupid”
Albert Einstein
“It’s the action, not the fruit of the action, that”s important. You have to do the right thing. It may not be în your power, may not be în your time, that there’ll be any fruit. But that doesn’t mean you stop doing the right thing. You may never know what results come from you action. But if you do nothing, there will be no result.”
Mahatma Gandhi
“A different point of view is a view from a point where you are not.”
Unknown, but gotta love it! 
—-
Despre Bogdan
2008 – 2011 | Senior Trainer & Program Development Consultant, Human Invest
– Trainer și facilitator pentru echipe de Senior & Top Management;
– Coach în curs de formare (Metasysteme, Newfield Network)
– Design programe de învățare pentru clientii Human Invest;
– Arii de expertiza: leadership, eficienta personala, dezvoltarea echipelor;
– Co-autor al solutiei și modelului „Prioritatile Conteaza!”, curs de managementul timpului și eficienta manageriala;
– Peste 200 zile de training, aproape 1.500 participanti în cursurile livrate;
– Contributie directa de peste 1.000.000 EUR prin vanzare la veniturile Human Invest.
2005 – 2008 | Trainer, Human Invest
– Trainer certificat Ken Blanchard, Human Synergistics, DiSC Profiles, Performance Management Company;
– Peste 300 zile training, aproape 2.500 participanti (personal de executie, Frontline & Middle Management).
2001 – 2005 | AIESEC Romania (National HR Vicepresident, National Trainers Team)
1998 – 2002 | AT4T (Founding member, Program Director)
Mai multe informații, aici: http://www.linkedin.com/în/bogdanpode.