SONY DSC

Cum ai descoperit trainingul? Cum ai ajuns să fii trainer?

DL. Trainingul l-am descoperit în AIESEC la vârsta de 19 ani când am văzut că într-o sesiune de 1h de training învățam la fel de multă informaţie relevantă cât 1 săptămână la facultate. În momentul în care am realizat că asta poate imbunatăți calitatea vieții oamenilor mult mai repede decât educaţia formală, o voce mi-a șoptit că despre asta va fi viața mea…. evident că nu a venit Duhul lămpii lui Aladin să pocnească din degete și să devin trainer, dar de atunci mi-a devenit mai clară direcţia în care să caut oportunitățile… care au venit la momentul potrivit.

De unde/cum ai învăţat cele mai multe lucruri despre training (indiferent că e un mentor, un trainer, o carte, un forum etc.)?

DL. Primul meu mentor a fost Alpár Borsos de la care am învățat foarte multe atât despre training cât și despre resurse umane. Alți traineri care au contat în dezvoltarea mea au fost Mihail Cazacu, Tavi Pantiș și Cristian Bizău, ca să enumăr doar câțiva din „tinerețe”… În momentul de față mă bucur să explorez și învăț cot la cot cu Andy (Szekely) caruia îi mulţumesc pentru modelul de trainer și speaker pe care mi l-a oferit.

Ce iubeşti cel mai mult la meseria asta?

DL. Iubesc 2 lucruri: să ghidez oamenii să își reamintească ceea ce știu la un nivel intuitiv despre potențialul lor nefolosit și să îi ajut să își „demonteze” propriile limitări legate de ce e posibil și ce nu. Mă ghidez în meseria asta după afirmația că „Nu îi poţi învăța pe alţii ceea ce știi, îi poţi învăța doar ceea ce ești”. Asta aduce un o provocare semnificativă în viața mea prin faptul că mă provoc să fiu aliniat cu tot ceea ce exprim sub formă de idee, plan, metodă sau principiu.

Ce îţi place cel mai puţin?

DL. Nu îmi place să am de-a face cu persoane care cred că nu mai au nimic de învățat. Aici cred că se potriveşte afirmaţia că „Singura provocare cu adevărat semnificativă cu care se confruntă o persoană pe parcursul vieţii este propria ignoranță”… și asta bineînţeles că e favorizată de percepţia de „atotştiutor”.

Ce ai introduce într-un cod etic al trainerului?

DL. Aș introduce un număr de valori între care: integritatea – adică să existe congruență între ceea ce fac și ceea ce exprim ca și informație, excelența – ca formă de exprimare a competenței și contribuția – ca valoare certă adaugată la calitatea vieţii cursantului.

Ce faci pentru dezvoltarea ta ca trainer?

DL. Ma trezesc cu noaptea în cap Cei care mă cunosc mai bine, ştiu că am un program atipic. Valorizez foarte mult diminețile (începând cu ora 5 a.m.) pe care nu sunt dispus să le negociez cu nimeni. Acela este timpul meu de studiu, reflecţie și strategie. Citesc, studiez cursuri audio și video și ori de cate ori se iveşte ocazia, merg la seminarii (în țară sau în străinătate) ţinute de oameni pe care îi admir și respect.

Ce faci pentru dezvoltarea altor traineri şi/sau a profesiei?

DL. Pentru dezvoltarea altor traineri fac coaching cu ei, mă ofer resursă pentru a fi modelat și îmi afirm disponibilitatea de a furniza resurse informaţionale utile.

Ce faci după o zi de training ca să-ţi încarci bateriile?

DL. Petrec seara cu oameni dragi și mă bucur de prezența lor.

Cu tot ce ştii acum, dacă te-ai putea întâlni cu tine la început de drum, ce sfat ţi-ai da?

DL. Mi-aș spune „Urmează-ți intuiţia și vei ajunge exact unde ți-ai propus… și vei cunoaşte exact oamenii potriviţi pe care îi vei impacta și de care vei fi impactat.”

E trainingul o etapă în viaţa ta? Ce şi cine-ţi poate spune “gata! s-a terminat etapa asta”?

DL. Nu cred că se poate termina etapa asta fără să se termine și viata mea. Îmi este foarte clar că viata mea este despre a fi în fața oamenilor în diverse forme și contexte de training, speaking sau coaching. Și în orice calitate aș fi, servesc scopul de a crește calitatea vieţii oamenilor care sunt dispuşi să asculte și să practice ceea ce află de la mine.

Pune o întrebare. Şi răspunde la ea.

DL. Întrebare: Care este cel mai mare „AHA” pe care l-ai avut în ultimii 5 ani?

Răspuns: Elementul care determină viteza de creştere și dezvoltare, dar și nivelul de armonie în viata proprie, este dat de durata și calitatea timpului petrecut cu sine. Cu cât petreci mai mult timp în care să te încarci cu energie bună, să îți clarifici obiectivele și te încarci cu pasiunea de a ști „de ce” faci tot ceea ce faci… cu atât vei ajunge la destinație mai repede și mai armonios!

De încheiere…

DL. Un indemn: Devino un egoist „iluminat”!

Adică… incepe ziua cu tine, pune-te pe primul loc în orele de început ale dimineții, încarcă-te cu resursele cele mai potrivite pentru că în momentul în care ieși dimineaţa pe ușă în lume… să îți muţi atenţia din interior spre exterior, în timp ce trăieşti intens fiecare secundă în prezent… și poţi să acţionezi dintr-o stare în care ești plin de resurse… și nu plin de probleme.

Despre mine:

Sunt pasionat de armonie și sunt duşmanul declarat al afirmaţiei „Nu le poţi avea pe toate!”. Tot ceea ce am făcut și tot ceea ce voi face și în viitor este să ghidez oamenii să își regăsească puterea interioară și să își valorifice potenţialul.

Am în mine sânge de AIESEC-er, căpătat în 3 ani miraculoşi din timpul facultăţii în care am descoperit trainingul, managementul de proiecte și mai ales plăcerea și durerea leadership-ului

Am în mine și sânge de multinaţionale, una dintre cele două fiind o companie de audit financiar în Big 4. A fost perioada de „călire” și de construcţie interioară în condiţii de competitivitate de vârf.

Am în mine și sânge de project manager pe care l-am căpătat în cele peste 30 de ediţii de BootCamp organizate în ultimii 5 ani.
Am în mine și sânge de trainer începând din perioada studenţiei și culminând cu BootCamp-urile din acest an.

Am în mine și sânge de coach. Cred că am avut asta de când mă ştiu… și într-o formă sau alta începând din liceu, conştient-inconştient n-am făcut decât să lustruiesc pasiunea și abilitatea care în câteva săptămâni va primi și o recunoaştere oficială de la Noble Manhattan.

Si nu în ultimul rând, am și sânge de familist. Sunt fericitul tată al lui Rareş de 2 ani și al frăţiorului lui care va veni la sfârşit de noiembrie. Și pentru asta îi sunt recunoscător soţiei mele, Adina!

Și da… sunt toate astea… și mult mai mult decât atâta!

Pentru mai multe lucruri interesante despre viață, productivitate, leadership și multe altele, te aştept pe www.danluca.ro