Cum ai descoperit trainingul? Cum ai ajuns să fii trainer?

I.M. Să fi fost prin 1996…toamna când am ajuns în Timișoara la facultate și am devenit membru AIESEC. Atunci, am început sa particip la mai multe traininguri și mi s-a deschis apetitul la un mod „diferit” de a învăța.

Mai tarziu, am avut șansa să lucrez în resurse umane și apoi să îmi încep propria afacere în domeniu…și asta doar pentru că undeva, cândva am visat să pot să dau din cele învățate.

De unde/cum ai învăţat cele mai multe lucruri despre training (indiferent că e un mentor, un trainer, o carte, un forum etc.)?

I.M. Strategia mea de dezvoltare a fost una simplă. În ultimii 15 ani am participat la toate cursurile/trainigurile/ evenimentele posibile din două motive majore. Unul ca să descopăr abordări/metode/tehnici interesante care rezonează cu modul meu de a fi și al doilea ca să învăț de la traineri în timp real.

Ce iubeşti cel mai mult la meseria asta?

I.M. Întâlnirile cu oameni deosebiți.

Ce îţi place cel mai puţin?

I.M. Să am în sală oameni „surzi”, care cred că au descoperit tot și sunt acolo „doar pentru că managerul sau cei de la resurse umane i-au trimis”.

Povesteşte-ne despre o situaţie dificilă/provocatoare întâlnită în training

I.M. Mi s-a întâmplat să am în grup un participant care era mereu nemulțumit în primele sesiuni ale unui training, după ce m-am plictisit de intervenții le-am explicat participantilor jocurile psihologice și am dat exemplu din interacțiunea cu colegul lor, după care l-am provocat să facă intervenții constructive și, suprinzător, chiar au urmat intervenții constructive apoi.

Ce ai introduce într-un cod etic al trainerului?

I.M. Să trimită la HR evaluări ale participanților din training doar dacă va comunica în prealabil participanţilor acest lucru înainte de a demara procesul.

Ce faci pentru dezvoltarea ta ca trainer?

I.M. Investesc, în medie, între 3000 și 8000 de euro anual în diferite cursuri, cărți, reviste, conferințe.

Ce faci pentru dezvoltarea altor traineri şi/sau a profesiei?

I.M. Îi provoc pe cei cu care interacționez și au deschiderea necesară, să își educe clienții și să își definească rezultate măsurabile ale intervențiilor lor.

Ce faci după o zi de training ca să-ţi încarci bateriile?

I.M. Stau puţin timp singură, mă recompensez cu niște bomboane sau, dacă am unde, merg la o plimbare în aer liber…desculţă sau cu saboți

Cu tot ce ştii acum, dacă te-ai putea întâlni cu tine la început de drum, ce sfat ţi-ai da?

I.M. Înainte de a formula o ipoteză să o gândesc de mai multe ori.

E trainingul o etapă în viaţa ta? Ce şi cine-ţi poate spune “gata! s-a terminat etapa asta”?

I.M. Nu știu…

Pune o întrebare. Şi răspunde la ea.

I.M. Și…?

Eh!

De încheiere…

I.M. La re-vedere

—

Irina Miu, ACC

Irina Miu s-a născut la Băilești, a crescut în Giubega și momentan locuiește în Singapore. Ea este Associate Certified Coach, Master Practitioner în Programare Neuro-Lingvistica ^TM și trainer senior.

Pasionată de dezvoltare continuă și interesată de noi abordări în domeniu, Irina și-a finalizat în 2010 lucrarea de doctorat pe un model de coaching aplicat în managementul timpului. A pus bazele modelului Patru Niveluri Subincluse de Responsabilitate, a publicat articole de specialitate la diferite conferințe internaționale și este co-autor al unei cărți de managementul proiectelor.

Irinei îi  plac lucrurile simple, să se joace cu cuvintele și să meargă desculță.