Cum ai descoperit trainingul? Cum ai ajuns să fii trainer?

A.O. Din pură întâmplare. Trebuia să îmi fac lucrarea de licenţa şi ca tot studentul nu îmi găseam un subiect. Fiind într-un ONG fusesem la câteva traininguri şi mi-a plăcut ideea (nu m-am îndrăgostit). Am zis că îmi fac lucrarea pe training şi mai specific pe training of trainers. Cu trainingul nu e o relaţie pasională, e o relaţie construită, aşa ca o căsnicie trainică. Cu cât am lucrat mai mult pe training şi cu cât am învăţat mai mult, cu atât m-am îndrăgostit mai mult.

Cu cât ştii mai mult, cu atât îţi place mai mult şi asta merge mână în mână cu ce înseamnă trainingul să ştii din ce în ce mai mult să faci din ce în ce mai mult (şi pentru trainer şi pentru cursant).

Cred că din acest motiv voi fi legată de training întotdeauna, e ca o relaţie ce se înfrumuseţează cu timpul. Ca un vin bun.

De unde/cum ai învăţat cele mai multe lucruri despre training (indiferent că e un mentor, un trainer, o carte, un forum etc.)?

A.O. Mentorul meu a fost Leslie Rae. El mi-a dat curaj şi m-a învăţat despre pasiune.

De atât ai nevoie pentru a creşte simplu şi armonios.

Am învăţat training din cărţi. Am citit tot ce mi-a picat în mână şi ce nu mi-a picat am căutat constant.

Încă o fac cu acelaşi entuziasm. Dar nu am citit numai despre training. Am citit despre de toate din organizaţii şi am încercat să vad trainingul ca o funcţie în organizaţie.

Cred ca trainerul trebuie să aplice ce predică: Deschidere la minte. Cred că el în primul rând trebuie să înveţe constant şi de peste tot. Doar aşa îţi poţi permite să ceri participanţilor să înveţe şi de la tine.

Ce iubeşti cel mai mult la meseria asta?

A.O. Senzaţia de high pe care o ai când l-ai ajutat pe participant să înveţe ceva nou care îi foloseşte şi îl ajută. Senzaţia de high pe care o ai când după 2 ani vine şi îţi spune: ”Tu Anto, aşa bine mi-a prins ce mi-ai spus, am făcut lucrurile diferit şi am primit beneficiile de care îmi povesteai”.

Ce îţi place cel mai puţin?

A.O. Industria. Nu îmi place că trebuie să mă gândesc la cash flow, la vânzări, la cum mă îmbrac, ce sală am, ce este de mâncare la prânz etc. Mi-ar plăcea ca trainingul să fie doar despre a învăţa ceva nou, deşi ştiu realist că e imposibil şi că sala chiar este importantă.

Povesteşte-ne despre o situaţie dificilă/provocatoare întâlnită în training

A.O. Situaţia provocatoare: Primul training la Bucureşti (aici e relevant de menţionat că sunt un ardelean cu fobie de Bucureşti). Prima zi de training, prima sesiune de training, prima oră. Atunci când se formează impresiile şi când tu ca trainer te rogi să fie bine. Orice gafă e înţeleasă de participanţi (aproape orice) dacă se întâmplă după prima sesiune. Tu ca trainer te rogi ca în prima sesiune să fie bine că după aia te descurci. Ei bine, la mine nu a fost aşa. În prima zi, prima sesiune, prima oră, mie în mijlocul prezentării, mi s-a descheiat cămaşa. Adică s-a descheiat. Provocarea a fost să îmi continui propoziţia şi să mă închei la cămaşă de parcă nimic nu s-a întâmplat. Am reuşit. Nu a ieşit big deal atunci. Dar la sfârşitul programului care dura 10 zile participanţii (care deja îmi deveniseră prieteni) au făcut mişto de mine şi ne-am distrat teribil pe întâmplare. Si acum o povestesc cu drag mai ales că, cursanţii de atunci au făcut ca totul să fie fun şi uşor.

Situaţia dificilă: La începuturi am făcut un training cu o analiză de necesităţi incompletă (nu ştiam atunci că e incompletă) şi am livrat un training de care nu era nevoie şi care din acest motiv nu a produs nici un rezultat. Am recunoscut greşeala şi mi-am cerut scuze şi deşi clientul respectiv mi-e drag şi îi sunt dragă nu am mai îndrăznit niciodată să îi vând ceva. În schimb îl respect şi mă respecta pentru că lucrurile au fost pe faţă. Eu mi-am învăţat lecţia şi numai cu ajutorul lui.

Ce ai introduce într-un cod etic al trainerului?

A.O. Transparenţa. Spune ce faci şi cum faci. Spune clar şi măsurabil rezultatele ce le vei produce şi asumă-ţi rezultatele pe care le-ai produs.

Ce faci pentru dezvoltarea ta ca trainer?

A.O. Citesc. Citesc. Citesc. Citesc….

Citesc research pe training constant. Citesc articole, păreri, vorbesc cu traineri sau cu participanţi la training.

Un lucru esenţial pe care doar de o vreme îl practic este că îmi scriu după fiecare sesiune ce a ieşit bine şi ce nu şi apoi mă duc să mă documentez de ce a ieşit bine şi de ce nu.

Un lucru esenţial este că schimb tot timpul trainingul. Tot timpul. Dacă întrebaţi pe cineva care mă cunoaşte:”Ce face Anto?”, cu siguranţă vă va răspunde ”Iar modifică manualul de 3T”

Ce faci pentru dezvoltarea altor traineri şi/sau a profesiei?

A.O. Pentru dezvoltarea altor traineri … Hmmm. Aici m-ai prins. Fac programe de Train The Trainer : )

În rest încerc ca cei care mă cunosc (şi nu numai) să ştie că pot să mă sune să mă întrebe şi să îmi ceară părerea referitor la situaţii legate de training. Primesc multe mailuri şi telefoane cu întrebări. Încerc pe cât posibil să îi lămuresc şi dacă nu pot încerc să ne lămurim împreună.

Pentru profesie încerc să dau cât mai mult din ce ştiu pe net sau prin seminarii sau la evenimente. Cred că cel mai bun lucru pe care pot să îl fac pentru profesie este să o fac eu cât de bine. De aici curg toate.

Ce faci după o zi de training ca să-ţi încarci bateriile?

A.O. Stau lângă sala de training, beau o cafea şi fumez o ţigară şi mă gândesc la ce s-a întâmplat. După, o iau la fugă cu maşina vreo jumătate de oră să uit de training. După, mă duc acasă şi mă distrez cu motanul meu (a se citi băiatul meu de aproape doi ani care e un neastâmpărat) şi a doua zi o iau de la capăt pentru că chiar iubesc job-ul asta.

Cu tot ce ştii acum, dacă te-ai putea întâlni cu tine la început de drum, ce sfat ţi-ai da?

A.O. ”Nu te lua prea în serios”. Viata şi trainingul până la urmă sunt simple. Trebuie doar să pui lucrurile în ordine să faci tot ce poţi să faci bine (cum ştii tu că e bine atunci) şi să înveţi din situaţiile în care o dai în bară (preferabil să nu faci acelaşi dat în bară de două ori).

Pe lângă asta mi-aş spune să ENJOY. De fiecare chestie. De împiedicatul de prelungitor şi aterizatul pe burtă, de participantul dificil, de toţi ceilalţi care sunt bestiali, de senzaţia de high … de tot.

E trainingul o etapă în viaţa ta? Ce şi cine-ţi poate spune “gata! s-a terminat etapa asta”?

A.O. Cred ca e o etapă pentru toţi. De la training ajungi întotdeauna la lucruri mai mari şi mai mari şi mai mari. Profilul psihologic al trainerului nu îl lasă să stea numai într-un loc. Atunci o să ajungă fie să îşi facă un ONG, fie să scrie o carte, fie să facă training la elevi, fie să intre în management. În viaţă trebuie să guşti cât mai mult.

Daca eşti trainer orice faci după sigur va avea legătură cu învăţarea.

Pune tu o întrebare. Şi răspunde la ea.

Întrebarea mea: Despre ce e de fapt trainingul?

Despre învăţare care înseamnă schimbare comportamentală. Nu e despre informaţii, ci e despre făcut lucrurile altfel sau mai bine.

Daca îl priveşti aşa, e despre mult mai mult decât două zile în sală. E despre identificat exact ce au participanţii nevoie să facă altfel sau mai bine, e despre construit cea mai bună modalitatea de a-i însoţi acolo şi e despre a fi alături de ei pe drum. Din acest motiv e aşa o meserie interesantă. Nu prea ai cum să te plictiseşti pentru că nu prea sunt două situaţii identice pe lumea asta, deşi pe multe le tratăm cu aceiaşi informaţie. Secretul este cum foloseşti informaţia la fiecare situaţie specifică.

Mulţumesc pentru privilegiu.

Despre Antonia

“Am descoperit 3ningul din pură întâmplare, dar din acel moment am ştiut că voi face asta din pasiune pentru ceva vreme. Construiesc şi livrez programe de formare de 5 ani, iar de 4 ani programe de formare de formatori. Consider că în momentul când eşti 3ner trebuie să ştii ce spun cercetările în domeniu, să transformi acele informaţii în competenţe dobândite de participanţii tăi şi să faci toate astea cu pasiune.

Sunt de formare psiholog specializat în Resurse Umane. Am prins gustul formării formatorilor împreună cu Leslie Rae (FITOL), mentorul meu care m-a ajutat prin cei 35 de ani ai săi de experienţă în TOT transmiţându-mi şi răspunsuri şi pasiune.

Iubesc ce fac şi oamenii cu care lucrez. În acest moment simt că sunt acolo unde trebuie să fiu, făcând ce mi se potriveşte ca o mănuşă.”

Tagged on:                 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *