Cum ai descoperit trainingul? Cum ai ajuns să fii trainer?

U.C. Training-ul m-a descoperit pe mine, eu n-am nici un merit în a-l fi găsit! Era în 1998, al doilea meu an de industrie hotelieră – lucram în departamentul de resurse umane, când s-a pus problema înfiinţării unui departament de training. Hotelul fiind unul de renume şi de lanţ internaţional, a venit un trainer din UK să ne înveţe cum să cream acest departament şi să ne ajute să găsim omul pentru poziţia de Training Manager. După foarte puţină vreme după ce ne-am cunoscut, mi-a spus că sunt exact persoana care ar trebui să facă asta, pentru că ştiu să comunic, sunt empatică, răbdătoare, ştiu să ascult şi îmi place să învăţ. Aşa că m-au trimis în Belgia 2 săptămâni şi am făcut un Train The Trainer ca la carte. Erau anii de început ai acestei meserii în România şi, când spuneam cuiva că sunt trainer, mă întrebau foarte mulţi: de ce? de aerobic?

De unde/cum ai învăţat cele mai multe lucruri despre training (indiferent că e un mentor, un trainer, o carte, un forum etc.)?

U.C. Multă lume nu ştie că un trainer învaţă foarte multe tehnici de predare, de facilitare, tehnici de adresare a întrebărilor, noţiuni de psihologie, de desen, de dezamorsare a conflictelor, de management al grupurilor ş.a.m.d. E o meserie complicată, care cere şi oferă foarte multe celor care o practică. Ca şi în cazul multor alte meserii, cred că şi pentru a fi trainer trebuie să fii făcut pentru asta: să fi fost educat să ai toleranţă pentru oameni şi păreri diferite, să ai o cultură generala bogată, să vorbeşti cursiv şi coerent, să ştii să faci asocieri logice, să ai gândire deopotrivă analitică şi creativă, să poţi plăcea celor mai multe persoane care te întâlnesc – să ai carismă, să ai energie să stai în picioare o zi întreagă şi să nu se vadă că ai obosit nici la 6 seara, pentru că devii motorul unei zile care trebuie să fie deopotrivă plăcută şi instructivă pentru participanţi. Dacă nu eşti făcut pentru asta, un curs va fi corect, dar nu va zbura niciodată. Se va târî. Ai fi ca un actor care îşi spune replicile corect, dar nu-l crezi, pentru că… nu e un actor bun. În afara de tehnicile de facilitare, pe care le-am învăţat prima oara în Belgia cum va spuneam şi din nou intr-o alta forma la achieveglobal – companie care pune mare preţ pe tehnicile de predare pentru a asigura maximum de penetrare a informaţiei către participanţi, a fi trainer înseamnă informaţie. Multă. Trebuie să citeşti foarte mult şi să înţelegi atât particularităţile unei industrii sau mediu de business, cât şi responsabilităţile oamenilor care îţi devin participanţi. Cred că un trainer trebuie să fi lucrat într-o companie mare, ca să poată vedea reţeaua de posturi şi work-flow-ul desenat între poziţii şi departamente. În plus, am învăţat din propria experienţă, pentru că la sfârşitul fiecărei zile de curs mă întreb ce-am făcut bine, unde am greşit, ce-as face diferit data viitoare. E o meserie greu de „furat”, fiindcă trainerii nu sunt uşor accesibili şi trebuie să plăteşti că să-i poţi vedea. Am făcut şi asta…şi am învăţat de la fiecare câte ceva.

Ce iubeşti cel mai mult la meseria asta?

U.C. Energia cu care te încărcă un grup de oameni maturi, ocupaţi, stresaţi, cu probleme de tot felul, care participa activ şi interesaţi pe tot parcursul unui seminar. Satisfacţia similara cu aplauzele pe care le primeşte un artist la sfârşitul unei reprezentaţii, fie spectacol de teatru sau concert, dată de declaraţia unora dintre ei că au participat la cel mai bun curs din cariera lor şi că au apreciat prestaţia ta, ca trainer. În plus, este puterea de influenţare a gândirii pe care o am în mâini. Este extraordinar să trezeşti „aha-uri” pe feţele lor. Cred că citesc şi ei acelaşi lucru pe faţa mea, pentru că o altă mare satisfacţie pe care aceasta meserie o oferă este învăţarea continuă. Fiecare persoană întâlnită, fiecare grup cu care am avut de-a face mi-a adus ceva în plus, o informaţie, o stare, o conexiune de idei, o întrebare deşteaptă sau o analogie pe care n-o făcusem până atunci. Te face să gândeşti…

Ce îţi place cel mai puţin?

U.C. Hm….autosuficienţa unora dintre participanţi, cred. Poziţia pe care se aşează la curs, care spune cu sau fără cuvinte : « eu le ştiu pe toate, nu mai pot învăţa nimic nou ». Cred că este cea mai neplăcută experienţă pentru un trainer. Pe de altă parte, dacă acest gen de oameni declară pe parcursul sau la sfârşitul seminarului că au învăţat lucruri noi, ai reuşit ! În afară de asta, dacă îmi permiteţi o glumă, cel mai puţin îmi place faptul că am de cărat geamantane întregi cu manuale, flipcharts şi alte materiale de curs. Cred că au fost sute de kilograme în aceşti ani !

Povesteşte-ne despre o situaţie dificilă/provocatoare întâlnită în training

U.C. Cat spaţiu de scris am? Glumesc, din nou. Nu există, serios vorbind, vreo sesiune de training fără o situaţie provocatoare. Lucrez cu oameni maturi, conştienţi de timpul lor, care pot deveni dificili din foarte multe motive. Pe de altă parte, tehnica te împiedică foarte des să-ţi faci treaba. De foarte multe ori laptop-ul nu se „înţelege” cu proiectorul oferit de hotel, DVD-urile nu se citesc, instalaţia de sonorizare cade, în sala de alături e petrecere de botez şi muzica tare, hotelurile încurcă rezervările între ele… etc. Sau s-a întâmplat să am cursuri pe litoral şi participanţii să fi petrecut până dimineaţa şi să vină la curs cu cearcăne până la bărbie. Un participant să verse un pahar cu apă pe laptop-ul cu prezentarea. Alţii să fie chemaţi în mijlocul cursului la o şedinţă importantă. Să rămân aproape fără voce din cauza unei răceli bruşte. O participantă să cadă pe spate cu scaunul pe care se dădea huţa. Un alt participant să stea jumătate de zi la cursul meu, fiind la cursul greşit (al lui era în sala de alături). Participanţilor să le placa atât seminarul, cât şi activităţile propuse, dar să considere că nu pot aplica mare lucru în mediul lor de lucru. Să întâlneşti oameni atât de dornici de comunicare, că nu-i mai lasă şi pe alţii, sau dimpotrivă, extrem de reticenţi în a-şi exprima vreo părere. Mi s-a întâmplat inclusiv să am participanţi care să se certe intre ei destul de vehement! Nici o zi nu seamănă cu alta şi nici un grup cu celalalt.

Ce ai introduce într-un cod etic al trainerului

U.C. Nu spune că ştii, dacă nu ştii. Nu inventa răspunsuri, pentru că responsabilitatea pentru ceea ce învaţă oamenii din faţa ta este uriaşă. Obligă-te să crezi că întotdeauna se poate şi altfel şi că nu deţii adevărul absolut. Dacă stai în faţa lor, asta nu te face mai deştept. Când foloseşti citate sau informaţii, declară sursa lor. Nu da mai departe informaţiile primite de la participanţi, pentru că afli o serie de aspecte delicate şi sensibile, atât despre ei la nivel personal, cât şi despre organizaţiile în care lucrează. Susţine tot ceea ce spui cu exemple şi cu argumente. Promite numai ce poţi face. Nu-ti bârfi concurenţa. Cred că sunt lucruri de bun simţ…

Ce faci pentru dezvoltarea ta ca trainer?

U.C. De fiecare dată când am un curs, citesc înainte cursul, chiar dacă l-am ţinut de zeci de ori. Mă informez cu privire la organizaţia în care voi intra, provocările ei în piaţă, particularităţile ei, cultura organizaţională, responsabilităţile participanţilor, concurenţa lor. În plus, citesc, citesc, citesc. Cer feedback de câte ori am ocazia, atât de la colegii pe care îi am în sală câteodată, cât şi de la participanţi, încercând să dezvolt zonele gri. Adaptez acele părţi din curs care pot fi adaptate şi inventez scheme logice pentru a putea explica concepte mai dificile. Ştiţi cum se spune: cel mai eficient mod de a învăţa ceva, este să încerci să-i înveţi pe alţii. Dacă, după ce citeşti o carte, o comentezi împreună cu un prieten, ideile şi personajele acelei cărţi se fixează mult mai bine în memoria ta. Am făcut ore de dicţie acum câţiva ani, de exemplu, pentru că am realizat ascultându-mi vocea înregistrată că am de lucrat la dicţie. Mă uit la actori şi învăţ tehnica gesticulării sau a modularii vocii şi a cuvintelor pentru a sublinia o dată în plus mesajul oferit. Îmi petrec câteva ore săptămânal pe internet, căutând informaţii noi, tehnici, filmări de cursuri. Sunt atât de multe surse în scopul dezvoltării personale, că de multe ori e greu să ştii ce e valoros şi ce nu.

Ce faci după o zi de training ca să-ţi încarci bateriile?

U.C. Prefer să stau puţin singură şi să nu fiu nevoită să vorbesc. Mă retrag câteva ore în bârlogul meu, mă relaxez citind sau uitându-mă la un film, ascultând jazz sau blues, sau mergând la bazin. O zi de training e mult mai obositoare decât o zi normală de muncă la birou şi corpul se resimte… cam am nevoie de somn. Şi de o bere, câteodată…

Cu tot ce ştii acum, dacă te-ai putea întâlni cu tine la început de drum, ce sfat ţi-ai da?

U.C. Mie cel mai greu mi-a fost să am răbdare cu mine însămi. Să înţeleg că e o meserie care necesită nişte ani de practică şi că nu le pot face pe toate odată. În plus, aveam şi eu acel teribilism al vârstei, care mă făcea să cred că sunt mai deşteaptă decât alţii şi că oamenii trecuţi de vârsta tinereţii sunt… perimaţi. Cred că umilinţa în sensul bun al cuvântului este caracteristica care mi-a lipsit şi m-a împiedicat de multe ori să văd bârna din ochiul meu şi să mă raportez la mine însămi faţă de cum eram ieri, nu la ceilalţi din jurul meu. Nu mi-aş permite un sfat, dar sper să înţelegeţi ceva din experienţa mea.

E trainingul o etapă în viaţa ta? Ce şi cine-ţi poate spune “gata! s-a terminat etapa asta”?

U.C. Nu ştiu dacă e o etapa în viaţa mea, sau ceea ce voi face până la capăt. Cred că sunt bună în ceea ce fac şi că mai degrabă îmi iese foarte bine, decât să nu-mi iasă. Cu toate acestea,  această meserie deschide foarte multe oportunităţi şi foarte multe uşi. Limita e cerul, cum spun americanii. Mă întreb şi eu de multe ori care va fi semnalul de pauză sau de oprire cu totul. Cred că atunci când voi simţi că nu-mi mai face plăcere ceea ce fac, că nu mai am răbdare să explic acelaşi lucru de zeci de ori, sau când mă voi trezi în destule dimineţi fără poftă pentru ziua de curs. Un alt semnal va fi dat de lipsa certitudinii că fac ceva util, că influenţez într-un fel mediul de business românesc şi modul în care oamenii comunică, vând, negociază, oferă servicii, abordează clienţii, cresc subordonaţii prin coaching, gândesc analitic sau rezolvă probleme, oferă feedback, rezolvă conflicte, dovedesc randamentul investiţiilor, implementează managementul performanţei, reacţionează la schimbare.

Pune tu o întrebare. Şi răspunde la ea.

Întrebare: De ce?

Răspuns: Dar tu ce crezi?

—

De vorbă cu Urania Cremene

Moto (de la bunica citire): Mai bine eşti cea mai proastă dintre cei mai buni, decât cea mai bună dintre cei mai proşti.

Iubesc metafora zborului. Ador libertatea de exprimare şi de mişcare. Am făcut pian 8 ani şi pasiunea pentru muzică a rămas activă, preferând jazz-ul şi blues-ul acum. Am sute de ore de muzică stocată pe toate suporturile posibile şi merg la concerte peste tot în Europa. În afară de muzică, o altă plăcere de-a mea a rămas sportul, după ce am făcut atletism câţiva ani în adolescenţă. Schiez de câte ori am ocazia – şi natura mai lasă zăpadă – şi înot oriunde este apă mai mare decât într-o piscină. Îmi place să îmi petrec timpul în compania oamenilor de la care am ce să învăţ, respectând moto-ul preluat de la bunica. Discuţiile cu prietenii sau colegii de serviciu nu gravitează doar în jurul pasiunilor pe care le împărtăşim, ci atingem subiecte conexe cu ariile de expertiză ale fiecăruia dintre noi. Graţie obiceiului cultivat de familia mea încă din copilărie, citesc foarte mult, adesea 3 cărţi în acelaşi timp, dar într-un mod structurat şi organizat. Aşa cum un spectacol de teatru este bun sau nu, tot aşa un curs zboară sau nu. Recunosc că au fost zile în care preferam să fac orice altceva decât să ţin curs. Dar au existat oameni în sală care mi-au dat putere să zbor şi care au făcut cursul să zboare. Îmi doresc să pot avea cât mai mulţi ani în care să fiu răsfăţată de soartă şi să pot face ceea ce-mi place. Să fac în continuare din hobby-ul meu o profesie.

—

Urania s-a alăturat echipei AchieveGlobal în anul 2003, iar în prezent este trainer UBD, susţinând cursuri atât în cadrul AchieveGlobal România, cât şi ROI Institute România.

Licenţiată în ştiinţe juridice, Urania şi-a început cariera în Resurse Umane şi, în scurt timp, a devenit Director HR şi Training al unuia dintre cele mai mari lanţuri hoteliere din lume.

Au urmat 2 ani de experienţă în acelaşi domeniu în Germania şi, o dată întoarsă acasă, Urania a devenit senior trainer&consultant, mai apoi Training Manager al companiei AchieveGlobal, facilitând cursuri de Vânzări, Customer Service şi Leadership pentru clienţi provenind din industrii dintre cele mai diverse, începând cu farma, banking şi încheind cu telecom sau servicii. La începutul anului 2007, parteneriatul cu ROI Institute Inc. a făcut-o pe Urania “pionierul” implementării acestei metodologii în România.