Sunt multe poveşti despre succes şi multe vorbe care spun că cel mai mult înveţi dintr-un eşec. Cu toate astea speri întotdeauna să nu ţi se întâmple ţie. Cu cât anii trec, cu atât ţi se pare că e mai puţin probabil să ţi se întâmple.
În week-end am fost invitată la o întâlnire a unei comunităţi de formatori. Ştiam că vin după o săptămână foarte plină şi cu toate astea mi-am spus că “duc” o prezentare de 20 de minute. Pentru că erau multe lucruri interesante pe agendă, programul s-a prelungit şi am ajuns lângă flipchart în jur de ora 7 seara.
Şi atunci s-a întâmplat. O stare de rău vecină cu leşinul, cumulată cu o lipsă totală de claritate în creier şi şters memoria de scurtă durată : ) Iată-mă cu un marker în mână, fără să mai ţin minte nici măcar firul roşu al prezentării mele. Mi-am adus aminte doar o metaforă care seta cadrul discuţiei.
M-am uitat mai târziu la ce a dus la momentul acesta. Probabil faptul că mi-am încălcat pe rând aproape toate regulile:
- odihnă & energie înainte de a merge într-un grup (dormisem în medie cam 3-4 ore în fiecare noapte din săptămâna anterioară, nu mâncasem la prânz etc.)
- design (nu mi-am luat cu mine un design al sesiunii pe care să-l ţin aproape în caz de nevoie)
- training aids (nu-mi pregătisem o coală de flipchart, un slide sau orice altceva m-ar fi ajutat să continuu cu ceea ce planificasem)
Până la urmă toate se rezumă la pregătire. Pregătirea mea (odihnă & energie) şi a ceea ce urma să fac (design & training aids). În mod ironic, mi-am adus aminte de ce cred atât de mult în pregătire : )
Uneori lucrurile ies şi spontan, neplanificat – dacă rezonezi cu grupul, dacă eşti cu energia sus, dacă îţi place foarte mult şi eşti foarte familiar cu subiectul etc. Dar de cele mai multe ori ies bine dacă ai pregătit în amănunt.
Cred că din orice experienţă – şi poate chiar mai mult dintr-un eşec – se poate învăţa.
Ştiu că există multe vorbe celebre care vorbesc foarte motivant despre eşec : ) Dar pentru cum am simţit zilele acestea întâmplarea din week-end, cea mai potrivită mi se pare o vorbă atribuită de Liiceanu lui Noica (Jurnalul de la Păltiniş, Humanitas, 1991, pg. 60)
“Eşecul e locul de unde te ridici pentru a merge mai departe”