Învăţ de când mă ştiu. Întâi de toate, ca orice şoim al patriei şi apoi pioner de nădejde, trebuia să iau premiul I cu coroniţă. Decembrie ‘89, Colegiul Sf. Sava şi voluntariatul în ELSA mi-au dat o altă perspectivă asupra învăţării. Anume să aleg lucrurile pe care le învăţ şi să le învăţ din surse diferite – cărţile şi şcoala au fost completate cu training, conferinţe, workshop-uri, audiobooks, bloguri etc.

Acum câţiva ani am “instituţionalizat” cumva procesul – de câteva ori pe an îmi alegeam şi porţionam pe săptămâni ce vreau să citesc, ce vreau să recitesc, ce instrumente de învăţare vreau să aplic constant, la ce traininguri merg, cât timp ascult o anumită bucată audio etc.

Vacanţa însă era cumva ultima frontieră. Nu mi-am dat seama decât weekendul ăsta că activităţile mele de vacanţă au fost cam aşa:

• revizuit notiţele de la Next Online Players (una din cele mai faine experienţe de învăţare prin care am trecut până acum)
• jurnalul ca însoţitor la cafea – am scris mai mult despre training, blog şi formare.info decît despre vizita la Balcic.
• citit cam jumătate din Blue Ocean Strategy şi Business Minds (cu creionul în mână, ca să pot face adnotări)
• pus multiple remindere sau post-it-uri despre idei de articole şi resurse pentru training

Ocazie cu care, vorba englezului, I had an epiphany! Nu-mi pot închipui viaţa (nici măcar vacanţa) fără să învăţ.

E drept că îmi plac instrumentele şi experienţele mai mult decât teoriile. Cred că teoria e baza şi e absolut necesară, dar se poate citi în afara sălii de training (inclusiv în vacanţă, în weekend, seara, într-o pauză).

Aşa că mi-a venit ideea să întreb cum fac oamenii asta în alte părţi? Ştiu că sunt multe organizaţii care au planuri de learning pentru oamenii lor, dar nu ştiu dacă trainerii din România au obişnuinţa de a-şi face planuri de learning pentru ei. Aşa că, pe lângă gândul de a scrie un articol pe tema asta (planul de învăţare pentru un trainer) arunc o mănuşă – cum faceţi voi?