“Nu spun niciodată: ‘Nu pot face asta fiindcă habar n-am cum se face’. Întreb oameni, analizez, găsesc o soluţie. Să analizezi, să asculţi, să înveţi – astfel de lucruri ar trebui să facem toată viaţa, nu numai la şcoală.” (Richard Branson, Screw It! Let’s Do It, Ed. Publica, 2009, pg. 14)

Eram în liceu când m-am gândit prima oară la influenţa oamenilor din jur asupra rezultatelor mele. Întâmplarea fericită a fost să mă nimeresc într-un mediu stimulant pentru educaţia mea. Era plin în jur de olimpici naţionali şi internaţionali, de oameni care scriau, cântau la chitară, citeau, jucau baschet, mergeau la conferinţe şi prelegeri (puţine în anii ‘90) etc. Da, ca orice liceeni din orice vremuri, ne ocupam spaţiul neuronal şi timpul cu petreceri, concerte, haine, bârfe mici etc. Dar era cumva de bon ton să fi citit mult, să scrii, să fi fost la o conferinţă a lui Patapievici, să vorbeşti bine cel puţin două limbi străine. Nu era vorba de note, ci de învăţare.

Acelaşi noroc m-a însoţit în facultate (mai ales în asociaţia studenţească unde am fost voluntar) şi cam în toate echipele în care am lucrat.

Week-end-ul trecut m-am gândit dacă e o chestie de noroc sau de alegere. Am cunoscut foarte mulţi oameni post facultate. Şi cumva am ajuns să vorbesc la cafea, la suc, la petreceri, în vacanţe tot despre învăţare, cărţi şi cursuri. De multe ori celălalt/ceilalţi este/sunt iniţiatorul/ii unei discuţii, unui schimb de cărţi, filme, resurse de învăţare. Nu e vorba de discuţii “intelectualizate”, ci de oameni care împărtăşesc din ceea ce au învăţat la fel de natural cum ar povesti despre ce şi-au cumpărat de la Mall.

Şi nu e vorba doar despre a povesti. Ci şi de a inspira prin ceea ce faci, astfel încât cei din jur ajung să înveţe din rezultatele tale. Am fost în week-end la Timişoara la Festivalul PLAI. Întâmplarea face să cunosc câţiva oameni din echipa de organizare şi să-i fi văzut crescând de-a lungul celor 4 ediţii. Cu fiecare an sunt mai buni, ştiu mai multe despre ce înseamnă un festival internaţional, au tot mai mulţi parteneri culturali, activităţi de învăţare, vizibilitate, voluntari etc. Când citeşti într-un ziar sau pe net despre un eveniment, totul pare greu, mare, aproape imposibil. Când însă vezi o mână de oameni tineri care la ora 3 noaptea fac o şedinţă de organizare a zilei de mâine pentru un festival internaţional şi ştii că s-au pregătit 4 ani pentru succesul de mâine – te inspiră să înveţi, să creşti, să fii tot mai bun în ceea ce faci.

La fel şi povestea de început a cărţii lui Richard Branson – primii ani sunt foarte mult despre învăţare. Un puşti care vrea să facă ceva şi care învaţă constant cum poate să ajungă să facă acel ceva. O revistă pentru elevi la început, un imperiu cum e Virgin peste ani. Poate de-aia vorba mea preferată despre succes este “Overnight success takes 15 years” (Pentru a avea succes peste noapte e nevoie de 15 ani).

Indiferent că e vorba despre a face clătite, un curs de leadership, sărit cu paraşuta sau management – învăţarea constantă şi înconjurarea de oameni care te stimulează să fii tot mai bun cred că sunt pe primul loc în “reţeta succesului”.

Mulţumesc frumos tuturor oamenilor faini din viaţa mea care m-au stimulat şi mă stimulează să învăţ!

Şi vă invit să mulţumiţi mai jos la rândul vostru – indiferent că e vorba de prieteni, părinţi, traineri, mentori – pentru ceea ce aţi învăţat de la ei.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *