Poate aţi trăit în copilărie sau adolescenţă măcar un moment în care un părinte, un bunic sau altcineva din familie v-a ţinut o “prelegere” despre cât e de important să înveţi, “să ai carte”.

În discuţiile de acest gen cu ai mei nu era vorba de note sau diplome, ci de învăţarea în sine. “Lasă televizorul, mai bine citeşte o carte” e o replică pe care am auzit-o de multe ori.

Mai târziu, în toate memoriile pe care le-am citit – de la lideri de state la oameni de afaceri, scriitori, artişti, sportivi, etc. – există multe referiri la procesul de învăţare prin care au trecut înainte de a reuşi, de a se afirma, de a fi foarte buni/ cei mai buni în domeniul lor.

Aşa că am crescut cu sentimentul că învăţarea e de bon ton, e cool, e “foarte tare”. Şi că e interesant să mă uit cum au învăţat acei oameni astfel încât au devenit foarte buni.

În România ultimilor 20 de ani observ un fenomen invers ciudat – învăţarea devine uncool. E luată în derâdere la TV, în programele matinale de la radio, în presa scrisă. Cei care învaţă sunt un fel de “intelectuali fraieri”,  depăşiţi ca importanţă de “modele” care abia vorbesc bine limba română, care sunt faimoase nu pentru că au făcut ceva remarcabil în vreun domeniu, ci pentru că au luat-o pe scurtături, au născut un scandal sau natura i-a dotat cu diverse însuşiri fizice pe care le expun cu generozitate

Am cunoscut sau am descoperit indirect (pe internet, prin recomandări, în reviste de specialitate etc.) oameni dedicaţi, pasionaţi de ceea ce fac, cu un angajament pentru calitatea muncii lor, vorbind cu modestie despre rezultatele lor şi spunând că mai au încă de învăţat. Oameni care se ţin la curent cu noutăţile din domeniul lor, care fac cercetare, merg la conferinţe/alte evenimente de învăţare în domeniul lor, comandă cărţi în străinătate, sunt parte din comunităţi de practică, sunt abonaţi la tot felul de resurse de învăţare. Indiferent de domeniu – de la consultanţă la training, la organizări de evenimente, accesorii vestimentare, paraşutism, turism, medicină, PR etc.

Pentru că astfel de oameni există – şi e plin internetul de bloguri de specialitate în aproape orice domeniu – înseamnă că aceste lucruri încă se întâmplă. Doar că ştiu despre ele doar câţiva oameni din acelaşi domeniu.

Mă întreb şi vă întreb – cum putem face drumul invers? Cum putem face ca învăţarea să fie cool?