Timp de aproape 2 ani (2008-2009) proporţiile de online şi offline în viaţa mea s-au modificat considerabil în favoarea online-ului. Ajungeam în sala de training sau în alte contexte de învăţare tot mai rar. La început de 2010 mi-au dat seama că vreau mai mult offline (contexte de învăţare) în viaţa mea.

Şi proporţiile s-au modificat invers

Am creat mai mult, am livrat mai mult, am interacţionat cu mult mai mulţi colegi traineri şi cu mult mai mulţi participanţi. Dintre concluziile şi lecţiile învăţate din offline cele mai importante mi se par:

E vremea pentru programe sustenabile în timp. E clar că vremea lui “1-2 zile de training şi atât” s-a dus. Indiferent cât de bun ar fi un program de training şi cât de minunat ar fi un trainer – învăţarea durează. Da, programele de follow-up consumă multă energie şi mult timp şi de multe ori clienţii nu sunt pregătiţi să plătească pentru ele. Dar pot să vadă beneficiile şi în timp să ajungă să ceară ei doar programe cu follow-up.

Cu cât lucrez cu mai mulţi oameni cu atât învăţ mai mult. În primul rând de la co-traineri (de la metode, informaţie şi stil la cum face altcineva un debriefing sau cum răspunde la o anumită întrebare), dar şi de la participanţi (fiecare grup e diferit şi te provoacă să creşti, să dai mai mult).

Calitatea trainingului creşte. Deşi piaţa de training a scăzut din 2008 încoace, ceea ce poate părea un paradox. Aud tot mai mulţi colegi traineri preocupaţi de îmbunătăţirea materialelor, metodelor, proceselor de training şi tot mai mulţi participanţi povestind de programe faine.

Comunităţile de învăţare îmi creează cadrul pentru a mă dezvolta continuu. Am participat constant în trei comunităţi de învăţare. Oricât de disciplinată aş fi de una singură, învăţ mai mult din întâlniri şi interacţiuni (săptămânale, lunare sau bilunare) cu oameni preocupaţi de aceleaşi subiecte de învăţare.

Cam ăstea sunt lecţiile mele învăţate în ultima vreme. Care sunt ale voastre?