Cum ai descoperit trainingul? Cum ai ajuns să fii trainer?

F.G. M-am „jucat” de-a voluntariatul într-o organizație studențească (AIESEC Timișoara) care îmi este dragă și acum, după mai bine de 10 ani. Îmi plăcea să văd oameni vorbind cu mult talent despre o mulțime de lucruri interesante. Îmi plăcea să văd sclipirea din ochii lor și să simt cum și eu sunt cuprins de energie. Mai târziu am descoperit cât de magic este ca și eu să aduc acest lucru în ochii și sufletele participanților mei la traininguri.

De unde/cum ai învăţat cele mai multe lucruri despre training (indiferent că e un mentor, un trainer, o carte, un forum etc.)?

F.G. La început a fost AIESEC Timișoara, locul în care am învățat multe lucruri bune despre training. Tot acolo am exersat primele mele sesiuni, cu bune și cu rele, cu emoții și greșeli, dar și cu satisfacția unor participanți fericiți la final de training. AIESEC a rămas în continuare și după 10 ani un fel de port, un reper spre care mă întorc uneori când vine vorba despre training.

Un alt reper important pentru ceea ce știu despre training este și Răzvan Ogîrcin, fostul meu coleg și șef, actual prieten, probabil unul dintre cei mai buni traineri români.

Nu în ultimul rând,  învăț lucruri noi mereu de la participanții din programele mele de formare. Este fascinant să descopăr cum de fiecare dată învăț ceva nou, fie că este vorba despre o informație nouă, o opinie sau o experiență specifică unui domeniu în care activează participantul respectiv.

Ce iubeşti cel mai mult la meseria asta?

F.G. Energia din sala de training, momentele de “aha” și sclipirea de viață din ochii participanților mei. Evident, mă bucură și feedbackul pozitiv sau un mesaj primit după 6 luni de la training, când un „mulțumesc” îmi încarcă bateriile pentru încă 6 luni. 

Ce îţi place cel mai puţin?

F.G. Rezistența de tipul „la noi nu se poate” …

Dar știu că această rezistență este și cea mai mare provocare pentru un trainer. Atunci când reușești să schimbi ceva în bine, să convingi, să ajuți pe cineva să învețe sau pur și simplu să oferi puțină speranță celui din fața ta, atunci ești împlinit ca trainer, ca om.

Povesteşte-ne despre o situaţie dificilă/provocatoare întâlnită în training

F.G. Ha, ha. La o sesiune de training de mai multe zile, după ce eu și echipa de traineri din care făceam ne-am descurcat foarte bine, ne-am gândit să facem următoare zi să fie specială. Am schimbat cadrul (eram într-un program de „Train the Trainers”) și am propus participanților direct la prima oră din zi și fără explicații cadrul unui platou de filmare. Practic, mi-am asumat rolul unui regizor cinic și pragmatic (pentru că așa îmi imaginam eu că trebuie să fie un regizor) fără să observ că timp de 2 ore practic “pierdusem” doi participanți care nu pricepeau ce dorim noi să facem.

Rezultatul: o mică criză în sala de training cu cei doi participanți care doreau să renunțe la program, supărați în vreme ce restul participanților glumeau pe seama lor că nu au priceput gluma. Iar noi… iar noi am rezolvat cu bine situația în final, după o conversație dificilă, dar deschisă cu toți participanții despre ce înseamnă contractare în training („cadrare”, mai spunem noi uneori).

Ce am învățat? Nu te juca prea tare cu cadrul participantului, mai ales dacă nu ai acordul lui…

Ce ai introduce într-un cod etic al trainerului?

F.G. Trainingul este foarte bun, doar dacă tu ajuți participanții tăi să învețe, să atingeți împreună obiectivele de învățare. Trainingul nu este despre cât de bine „dai tu în poză”sau despre cât de bine te-ai descurcat la un joc de rol.

Ce faci pentru dezvoltarea ta ca trainer?

F.G. Prea puțin față de cât de mult este nevoie. Cred că activitatea constantă pe care o desfășor pentru învățarea mea este participarea la întâlnirile „Training Cafe”, momente în care împărtășim experiențele practice într-o comunitate de traineri.

Ce faci pentru dezvoltarea altor traineri şi/sau a profesiei?

F.G. Programul „Train the Trainers”, participarea la Training Café și o mulțime de sesiuni „de bere” cu diverși prieteni și colegi într’ale trainingului  .

Ce faci după o zi de training ca să-ţi încarci bateriile?

F.G. Ascult muzica lui Moby sau Faithless + un pic de muzică indiană clasică. Și tac.

Cu tot ce ştii acum, dacă te-ai putea întâlni cu tine la început de drum, ce sfat ţi-ai da?

F.G. Să am mai mare încredere în mine, dar să nu ezit să recunosc acolo unde greșesc. Măcar față de mine să recunosc.

E trainingul o etapă în viaţa ta? Ce şi cine-ţi poate spune “gata! s-a terminat etapa asta”?

F.G. Nu știu. Dacă este (doar) o etapă, atunci cu siguranță mai doresc să o păstrez. E drept că, pe lângă activitatea din training mă ocup și de un proiect online aparent fără o legătură cu trainingul sau cu educația. Doar aparent.

Pune o întrebare. Şi răspunde la ea.

F.G. 2012 în training este despre …?

Îmi doresc pentru participanții mei ca 2012 să fie un an al acțiunilor sincere. Îmi doresc un program nou de training pe un subiect care să ne ajute să acționăm cu mai multă încredere în noi și cu mai multă atitudine pozitivă pentru realitatea din jurul nostru.

De încheiere…

F.G. Să avem un an cu chef de învățare cu scop.
—

Florin are 33 de ani şi este consultant în resurse umane şi trainer.  Are 10 ani de experienţă ca trainer şi 8 ani de experienţă practică în resurse umane pentru echipe naţionale şi internaţionale.

În prezent Florin lucrează în training şi consultanţă într-o companie de servicii de training și consultanță de resurse umane, Pozitiv Resurse Umane. În același timp face parte din mai multe proiecte de training alături deInstitutul Român de Training, National Democratic Institute, roPot şi o reţea de consultanţi pentru antreprenoriat social alături de NEEsT.

Motivaţia principală pentru implicarea în activităţi de training este dorinţa şi încrederea de a schimba lucrurile în Bine în România.