Autor articol Raluca Mohanu, articol publicat si pe portalul de dezvoltare personala www.empower.ro
Ai cursuri in care simți ca asisti la “o piesa cunoscuta”? Uneori sala de training incepe sa semene cu o sala de teatru in care sunt multe “rasturnari de situatie”? Dupa ce “incidentele” s-au consumat ai sentimentul ca “stiai că asa o sa se întample”?...
Daca raspunzi pozitiv la aceste intrebari este posibil sa fii in ceea ce Analiza Tranzactionala numeste “joc” – un comportament social repetitiv care are ca scop evitarea intimitatii (relatiei autentice) si aduce un sentiment neplacut in final.
Stephen Karpman analizeaza jocurile prin studiul rolurilor si a interactiunilor dintre ele. El a identificat Triunghiul Dramatic si cele 3 roluri: Victima, Persecutorul si Salvatorul (reprezentate cu litere mari pentru a nu fi confundate cu cazurile reale de victima, persecutor sau salvator).
Karpman sustine ca fiecare dintre noi avem pozitii preferate (de exemplu sunt persoane carora rolul de “bietul de mine” li se potriveste, in timp ca altii adora sa ii salveze pe ceilalti).
Pentru a intelege “jocul” este necesar sa intelegem rolurile pe care fiecare participant si le asuma si schimbarile dramatice de context.
Am ales in acest articol un exemplu de situatie reala pe care am intalnit-o recent in mediul organizational. Un reprezentant comercial este demotivat la locul sau de munca. Pentru a-si exprima nemultumirea, incalca anumite reguli de comportament – are o tinuta neregulamentara, foloseste un limbaj nepotrivit, isi exprima nemultumirea fata de organizatie in fata clientilor. Prin comportamentul sau provocator (“o invitatie la joc”), acest reprezentant comercial are un rol initial de Persecutor.
Seful sau direct percepe acest comportament ca pe o provocare. Se simte nesigur si amenintat de acest comportament. Ii este teama ca acest subordonat va crea o atmosfera neplacuta in echipa si va constitui un exemplu negativ pentru ceilalti. In aceasta etapa, seful are un rol de Victima.
Pentru a nu ramane in pozitia de Victima, managerul de vanzari trece la actiune si ii da un avertisment reprezentantului comercial, amenintandu-l cu concedierea si devine astfel Persecutor. In consecinta, reprezentantul comercial se simte nedreptatit; crede ca sanctiunea avertismentului este mult prea dura pentru fapta sa si se simte “vanat”. El intra acum in rolul de Victima.
Pentru a nu ramane in rolul de Victima, invita un al treilea partener in joc – departametnul de resurse umane. Il suna direct pe managerul de resurse umane al companiei si se plange de tratamentul discriminatoriu la care este supus. Pentru managerul de resurse umane este o invitatie la joc intr-un rol de Salvator.
Implicarea departamentului de resurse umane este o escaladare a acestui joc care acum nu se mai petrece la nivelul echipei locale de vanzari ci devine un caz public. Daca accepta sa intre in joc, managerul de resurse umane trebuie sa isi asume un rol. El poate fi Salvator pentru reprezentantul comercial si cel de potential Persecutor pentru seful direct, dorind sa prezinte acest caz ca un exemplu de “management abuziv”. Sau se poate alia cu seful direct si pozitia Persecutorilor se intareste. Si jocul poate continua…
Cum recunoastem un joc?
Jocurile sunt putin constiente si de aceea sunt greu de descifrat. Si pe principiul “paiul din ochiul altuia si barna din ochii nostri” este posibil sa vedem jocurile altora dar sa fim orbi la propriile noastre jocuri…
Iata cateva caracteristici ale jocurilor ilustrate si in exemplul de mai sus.
- intr-un joc, rolurile se schimba (managerul de vanzari devine din Victima Persecutor)
- jocul este repetitiv (in acea organizatie stim ca managerul de vanzari in cauza a mai avut situatii similare)
- jocul urmareste obtinerea de atentie (in urma jocului, reprezentantul comercial va deveni o “vedeta” in echipa sa)
- jocurile sfarsesc cu o stare negativa (reprezentantul comercial este si mai demotivat, managerul de vanzari si managerul de resurse umane sunt nemultumiti)
Cum evitam jocurile?
Este dificil sa evitam jocurile dar primul pas este auto-analiza propriului comportament si asumarea responsabilitatii. Indiferent de cat de provocator este comportamentul celuilalt, faptul ca am “jucat acest joc” inseamna ca suntem si noi responsabili.
Urmatoarele intrebari ne pot fi utile:
- Am sentimentul ca acest tip de situatie cu aceasta persoana/acest tip de persoana s-a mai intamplat? Am reactionat cumva disproportionat? Unde ma atinge personal celalalt? De cine imi aduce aminte din familia mea, din trecut?
- Ce este similar cu o alta situatie traita in trecut? Care este rolul meu in aceasta situatie? Care este rolul meu initial in joc (de obicei intru in joc ca Victima, Salvator sau Persecutor)? Cum am contribuit eu la aceasta situatie? Care este pozitia in care am terminat jocul (de obicei ies din joc ca Victima, Salvator sau Persecutor)?
- Ce pot face diferit data viitoare? Deoarece o atitudine diferita este foarte probabil sa atraga un raspuns diferit…
Raluca Mohanu, Steps4Change, trainer în programul ANALIZĂ TRANZACȚIONALĂ PENTRU FACILITAREA GRUPURILOR, detalii despre următoarea ediție aici