Am primit în ultima lună mai multe întrebări în legătură cu vârsta optimă ca să fii trainer. Întrebările au avut forme diferite, dar în esenţă s-au concentrat pe 3 variante:

1. Există o vârstă optimă ca să îţi începi formarea şi experienţa a trainer?

2. La 18-22 de ani e prea devreme ca să începi o carieră în domeniul trainingului?

3. După 35 de ani e prea târziu ca să începi o carieră în domeniul trainingului?

Mai jos un sumar al răspunsurilor, poate sunt de interes pentru mai multe persoane.

1. Există o vârstă optimă ca să îţi începi formarea şi experienţa a trainer?

Nu am citit nicăieri vreo recomandare în acest sens. Se poate să fie doar limitarea mea ca lecturi, aşa că, vă rog, în măsura în care aveţi informaţii în acest sens, să lăsaţi un comentariu.

Andragogia zice să fii la rândul tău adult (peste 18 ani), fără să zică până la ce vârstă e recomandat. Părerea mea (cu argumente şi exemple mai jos) – atâta vreme cât eşti adult şi vrei să devii trainer, orice vârstă e bună.

2. La 18 – 22 de ani e prea devreme ca să îţi începi formarea şi experienţa ca trainer?

Anumite programe de Formare de formatori sunt special adresate tinerilor de aceste vârste (în special activi în organizatii neguvernamentale, asociaţii de tineret/studenţeşti).

În România e chiar o practică faptul că foarte mulţi traineri şi-au început formarea şi experienţa în asociaţii studenţeşti/de tineret.

Foarte multe companii preferă să angajeze tineri imediat după terminarea studiilor şi să îi dezvolte pentru a deveni traineri.

Singura atenţionare referitoare la vârstă e cea de potrivire/calibrare a vârstei şi experinţei tale ca trainer cu cele ale participanţilor tăi în training. E una să livrez la 22 de ani “Introducere în managementul de proiect”pentru studenţii de anul întâi, când eu am 3-4 ani de experienţă de proiecte studenţeşti şi alta să livrez “Management de proiect” unor oameni care au până la de două ori vârsta mea şi peste 10 – 15 ani de experienţă.

Părerea mea – e o vârstă foarte bună pentru a-ţi începe formarea ca trainer (mai ales că sunt foarte multe oportunităţi în acest sens), e o vârstă la care poţi să înveţi multe despre training, poţi să susţii sesiuni mai scurte la început – “pastille de training” de 1-3 ore – sau mai lungi, dar cu un co-trainer experimentat de la care poţi învăţa. În acest caz, pentru fiecare sesiune ar fi minunat dacă, pe lângă obiectivele de învăţare ale participanţilor, există pentru fiecare sesiune/training şi obiective de învăţare pentru co-trainerul la început de drum.

3. După 35 de ani e prea târziu ca să începi o carieră în domeniul trainingului?

În străinătate, cel puţin în domeniile tehnice, mulţi traineri îşi încep cariere abia în jur de 35-45 de ani – e o vârstă la care ai destula experienţă în domeniul respectiv ca să ai ce împărtăşii cu participanţii tăi în training. Paradoxul vârstei sub 35 de ani în training în România e dat de tinereţea noastră ca economie de piaţă. Cum ziceam şi mai sus mulţi traineri au pornit la drum în asociaţii studenţeşti sau de tineret, pentru ca aveau multe oportunităţi de formare, în principal în străinătate. Plus o chestie care ţine de mentalitate – ca să fii trainer înseamnă, pentru a numi doar câteva aspecte, să lucrezi mult cu prejudecăţile tale, să înveţi să nu faci judecăţi de valoare, să fii asertiv, să ştii bine ce e ala feedback, să fii un facilitator mai degrabă decât un lector (adică mai degrabă lângă participanţi decât deasupra lor dând directive . A fost mai uşor în România să schimbi mentalităţi până în 35 de ani şi probabil de aceea au fost mult mai multe programe de formare de formatori adresate tinerilor.

Ca urmare răspunsul meu e că DA, se poate, ai multe şanse să devii trainer după 35 de ani, ba chiar asta e normalitatea în multe ţări.

Mesajul meu cheie la toate întrebările referitoare la vârstă (Later edit – cu fotografie, mulţumită comentariului lui Traian Bruma):

E o meserie minunată, care cere pasiune, timp şi investiţie în dezvoltarea ta ca trainer.

Dacă asta este ceea ce îţi doreşti/ce te vezi făcând, orice vârstă (adultă) e potrivită ca să începi.